duminică, 5 august 2012
Pentu ce?
Fac asta...pentru ca... pentru ca nu mai e nimic de facut... pentru ca rad, pentru ca plang, pentru ca traiesc, pentru ca simt, pentru ca vreau, pentru ca sper, pentru ca visez, pentru ca lupt, pentru ca nu renunt, pt ca sunt dezamagita, pt ca ma bucur, pentru ca gandesc, pentru ca rationez, pentru ca pot constientizez, pentru ca rabd, pentru ca cer, pentru ca ofer, pentru ca indur, pentru ca pot, pentru ca ma exprim, pentru ca doresc, pt ca sunt fericita sau nu, pentru ca sunt satisfacuta, pentru ca jobilez, pentru ca imi place, pentru ca iubesc, pentru ca urasc, pentru ca am constiinta, pentru ca tac, pentru ca iert, pentru ca alerg, pentru tot... oare nu am pentru ce?
miercuri, 9 mai 2012
Fara...nimic
Tu? Cat de mult te hranesti cu suflul altora… Cat de beat
esti dupa ce le-ai sorbit fericirea, tineretea …viata. Dorinta arzatoare te
face oare sa treci peste orice? Te face sa te iti pierzi cumpatul… sa te
departezi de tine… de puterea ta de contol …SA TACI.
Tu sa iti traiesti linistea.
Sa urle altcineva pentru tine. Sa urle pentru ca tu nu mai
poti. Pentru ca ai vrea sa visezi dar esti prea ancorat in realitate. Pentru ca
satifactia e doar efemera si pentru ca dorinta e nesfarsita.
Ajungi sa cersesti fericire si sa te alegi doar cu o pofta
nesecata ce parca se inteteste. Sa depinzi de alti mai mult decat depinzi de
aerul pe care il respire. Da-i omului fericire si va devein vicios. Da-i omului
dragoste si nu va sti ce sa faca cu ea.
Nu va sti sa iubesaca asa cum nimeni nu
stie. Cine ne spune noua cum este
corect sa iubim? Cine ne spune noua ca stim sa iubim cum trebuie?
Dar poate daca am sti…nu am mai putea sa iubim. Nu am mai
putea sa dorim…sa simtim sa fim cine suntem din natura noastra. Sa crestem
sentimente asa cum stim noi sa o facem… sa nu ne invete nimeni sa visam doar sa
ne ajute sa ajungem acolo. La un vis
total pentru ca pana la urma sfarsitul e acelasi pentru toti. Toti ne vom trezi
intr-un final intr-o lume rece unde totul este material si rigid si sumbru si
serios. Dar nu destinatia e importnata pentru ca ea este inevitabila ci drumul
catre ea.
Oare toti cei care au alergat sa ajunga la fericire nu si-au dat seama pana acum ca de fapt
alearga degeaba. Ca fericire nu este la capatul tunelului, ca fericire este un
drum. Pe care majoritatea nu il baga in seama pentru ca tanjesc dupa ceva finit
si oricat de luminat le este drumul le e frica sa pasesaca in nestire pentru ca
nu stiu unde se va termina si ce va urma dupa. NIMIC? Cum nimic?
Cum sa existe “nimicul”? E ca si cum ar exista infinitul,
absolutul, perfectiunea. Fiecare are alta viziune despre “nimic”. Cum arata
“nimic” ? Ca un noiam de negru? Ca unul de alb? Ca ceva unde este numai aer?
Pai atunci poate asta fi considerat nimic? Este oare asta lipsit de importanta?
DA
E ca si cum ai incerca sa locuiesti in ceva ce nu exista.
Asa este omul… cu gandul la … “ ce o sa se intample”. Se pregateste,
anticipeaza (prost, 99% din cazuri), se gandeste (mult prea mult), dezbate(asa
cum probabail fac si eu acum) cand de
fapt nu stie NIMIC. Cladeste imperii pe
ceva ce nu exista.
Nu stiu ce o sa se intamplae dupa. Nu stiu ce o sa fie peste
2 , 5, 10 ani. Si daca as sti… nu m-ar
ajuta la nimic. Ba mai mult as sta sa
imi astept soarta fara sa merg pe drumul asta cum vreau eu si sa am parte si eu
de putina adrenalina. DA, E UN VICIU.
Nu avem nevoie de tigari, droguri, alcool pentru a ne
considera viciosi. Toti cei care nu le au se considera niste oamenii liberi…
FOARTE PROST. Traim intr-o lume in care fiecare se leaga de ceva, se tarsase sa
obtina ceva, nu poate sa respre fara… fara fericire, fara iubire, fara bani,
fara ras, fara carti, fara muzica, fara dulciuri, fara intuneric sau lumina,
fara Dumnezeu, fara credinta, fara plans, fara suferinta, fara iertare, fara
mare, fara valuri, fara satisfactie, fara vant, fara sex, fara prosti, fara
aspiratii, fara intrebari, fara nopti, fara vise, fara liniste sau zgomot, fara
culori, fara luna, FARA TOT.
Si sa mai fi si constient de asta poate e si mai rau. Sa mai
si gandesti mult e si mai rau. Oricum nu poti face nimic. Oricum esti un neputincios. Da suntem cu totii. In
fata a TOT suntem. Atunci cand depindem de lucruri suntem, slabi in ansamblu,
mai mult sau mai putin. Nu putem decat sa ne consolam cu ideea ca suntem mai
putin. Si oare chiar nu am mai putea traii daca nu am depinde de tot ce ne
inconjoara?
NU
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Adevaratele frumuseti ale lumii
Asta e un omagiu al frumusetilor de mult apuse. Femeile care au fost cu adevarat frumoase. Frumusetea era mai frumoasa inainte. Fireste pentru ca nu trebuie sa spunem niciodata niciodata, daca stam sa scormonim bine mai gasim cate un exemplar si in timpurile noastre.
Vivien Leigh
Vivien Leigh
Audrey Hepburn
Marilyn Monroe
Elizabeth Taylor
Sophia Loren
Ingrid Bergman
Grace Kelly
Brigitte Bardot
Eee astea sunt cateva exemple...lista ramane deschisa... tema ramane aceeasi. Frumusetea de alta data.
Din pacate timpul nu le-a iertat. Unele au imbatranai, altele au murit de-a binelea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)