Simbolul pierdut

Am citit cartea si mi-a placut. Asa incep simplu si concret. Desi cartea nu e asa de simpla pe cat se astepata cei care nu au citi-o. In spatele stilului simplist de a scrie a lui Dan Brown se ascund o groaza de secrete masonice si nu numai. Este a treia carte pe care o citesc de acest autor  dupa " Codul lui DaVinci" si "Ingeri si demoni"  si in contiunare imi patrez opinia. Omul asta nu inceteaza sa ma uimeasca. Cantitatea de informatii pe care ti-o ofera cartea este uriasa. Apropae imposibil sa ti minte fiecare secret ascuns intre paginile ei. Poate chiar imposibil sa deslusesti fiecare secret.

 Ca toate cartile lui Dan Bown si in cartea aceasta actiunea se intampla in decursul a 24 de ore poate, chiar mai putin. Personajul principal este acelasi Robert Longdon profesor de simbolistica si istoria artei la Harvard, care trece si de aceasta data printr-o incercare contra cronometru. Timpul limitat este specific romanelor lui Brown ceea ce face ca actiunea sa fie mult mai intensa, cititorul sa nu isi piarda interesul  si personajele sa fie mult mai dinamice.

Cum ne-a obisnuit si pana acum autorul american si cartea asta este o capcana plina de coduri, ghicitori si lucruri de aflat si de descifrat. Este o adevarat initiere in cultura masonica pe care Brown nu o  percepe ca pe o opera a diavolului ci pur si simplu ca pe un mod diferit de a vedea viata. De altfel el ne spune si cateva lucruri despre crestinism, in special la finalul cartii. Un lucru e sigur. Cartea asta mi-a scimbat o particica din modul meu de a gandi la fel ca toate cartile lui de altfel. Cei care au citit stiu despre ce vorbesc.